Mănăstirea "Sfânta Cuvioasa Parascheva", Hâncu

La poalele codrilor falnici, pe un loc liniştit şi pitoresc, unde izvoarele murmură enigmatic, prin binecuvântarea Bunului Dumnezeu, în anul 1678 şi-a început activitatea divină un nou locaş sfânt, purtând numele ocrotitoarei Moldovei – Preacuvioasa Parascheva. Iniţiatorul şi fondatorul este boierul moldovean, marele stolnic Mihalcea Hâncu.

Mănăstirea Hâncu a fost construită pe locul schitului de călugărițe la dorinţa uneia dintre fiicele sale, care s-a călugărit cu numele Parascheva.

Legenda spune că Hâncu, având nevoie de o armată cât mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca, a primit ajutor de la o rudă, serdarul Apostol Durac, şi mai apoi de la aliatul său Sorocean Constantin, căruia îi promisese mâna fiicei sale. Apropiindu-se ziua căsătoriei, ea a refuzat să se mărite cu aliatul tatălui său, fugind de la casa părintească şi ascunzindu-se într-o vizuină. Fiica lui Mihalcea Hâncu a petrecut un timp oarecare în peşteră, fiind găsită de vânătorii ce o căutau. Fata a refuzat să părăsească peştera. Atunci a venit la ea chiar tatăl, stolnicul Mihalcea Hâncu, rugând-o să iasă din peşteră. Fiica a acceptat, cu condiţia că va ieşi numai după ce va auzi dangătul clopotelor unei biserici.

Astfel, Mihalcea Hâncu a dat porunca să se construiască o biserică. La început mănăstirea Hâncu, cu hramul Preacuvioasei Parascheva, a fost întemeiată ca schit de maici, având doar un duhovnic, dar fiica lui Mihalcea Hâncu - Elena s-a călugărit primind numele de Parascheva.

Din cauza năvălirilor tătarilor, maicile au fost nevoite sa plece în alta parte, lăsând schitul părăsit pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. După venirea în Basarabia a oștii ruseşti sub comanda feldmareșalului Rumeanțev, în anii 1770-1772, urmaşii familiei Hâncu l-au rugat pe ieromonahul Varlaam de la mănăstirea Vărzăreşti să se ocupe de schitul părăsit. Acesta, împreună cu un grup de monahi, a adus în ordine gospodăria, a reparat chiliile şi, în scurt timp, mănăstirea a devenit locuinţă de monahi.
În 1817 la mănăstirea Hâncu toţi călugării erau moldoveni, călugăriți și sfințiți de episcopii Hușilor și de mitropoliții Moldovei, având legături strânse cu schiturile şi mănăstirile din Moldova și muntele Athos. Cărțile de slujbă și manuscrisele erau în limba româna.

Biserica, în 1817, era de lemn, îngrădită, lipită cu lut și văruită. Acoperișul bisericii era din șindrilă. Avea și o clopotniță, care era lipită de biserică. Biserica avea catapeteasma din lemn cu flori săpate și poleite cu aur. În interior, pereții bisericii erau împodobiți cu multe icoane frumoase, din care 8 icoane mari, pictate pe scânduri de lemn și poleite cu aur.
Hâncu era prima așezare monahală din Basarabia, unde prin anii 1820-1822 s-a introdus viata de obște.
Atât viața monahală a schitului, cât şi gospodăria de obște, s-au dezvoltat mult pe vremea starețului Dosoftei, de origine bulgară. Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat mănăstire. În locul bisericii de lemn, el zidește în 1835 una de piatră cu hramul Sfânta Cuvioasa Parascheva, iar în 1841 înalţă o altă biserică de piatră cu hramul Adormirea Maicii Donmului, ridică chilii pentru monahi, aduce apă în mănăstire și face o mulțime de îmbunătățiri gospodărești.
În aprilie 1944 o parte din călugării mănăstirii Hâncu au fost evacuaţi în mănăstirea Balaciu din judeţul Ialomiţa, dar cea mai mare parte din ei au fost arestaţi şi duşi în sudul României, în închisoarea din oraşul Brăila. Odată cu aceasta, peste Prut , în anul 1944, a fost dusă şi averea mănăstirii.

În anul 1978, ansamblul monastic a fost repartizat Institutului de Medicină din Chişinău, care a deschis aici un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză și o stațiune de odihnă pentru studenți şi angajați. Se intenţiona crearea unui complex de producere şi învăţământ pentru cultivarea plantelor medicinale, fiind cultivate aici peste 200 de specii de plante. S-au produs mari distrugeri pe teritoriul mănăstirii fiind distruse ambele biserici. Biserica de vară a fost transformată în club de distracţii pentru studenţi, iar biserica de iarnă – în depozit. Au fost dezgropate mormintele călugărilor decedaţi, au fost furate lucruri de preţ, inclusiv crucile preoţilor.

În 1990, mănăstirea Hâncu a fost reînființată ca locaș de călugări. În 1992 obştea de călugări a fost desființată.

În primăvara anului 1992 la Hâncu a fost înființată mănăstirea de călugărițe. În anul 1993 au fost finisate lucrările de reparație a bisericii de iarnă Adormirea Maicii Domnului, care este încadrată într-un corp al stăreției, zidit în 1841. Tot atunci, ea a fost pictată, provizoriu, și sfințită. În 1998 interiorul bisericii a fost repictat.
Biserica de vară Sfânta Cuvioasa Parascheva , construită în anul 1835, a fost reparată abia în 1996.