Chisinaul de odinioara - scurt istoric

Pentru prima data Chisinaul este mentionat intr-un hrisov domnesc de la 1436 dat de catre Ilie si Stefan Voda logofatului Vancea. Chisinaul este unul din putinele orase, al carui nume n-a suferit schimbari pe parcursul veacurilor...

Etimologia cuvintului Chisinau a dat nastere mai multor teorii. O explicatie denota o oarecare origine slava a capitalei, explicind provenienta Chisinaului de la cuvintul ucrainean Chiseni, ceea ce inseamna „buzunar”, orasul fiind considerat un vechi centru comercial. O alta origine a cuvintului deriva de la Cisla Noua, adica tirla noua de oi. Printre pareri, o gasim si pe cea ce cuvintul Chisinau provine de la Kesene – ceea ce inseamna in limba tatareasca capela pe mormint, sau Kesen – schit, manastire. O alta teorie ne spune ca acest nume, cu sufixul au, de provenienta ungureasca, este un cuvint maghiar poate de la Kisjeno (Ieno cel mic) de unde provine si denumirea orasului Chisinau din Ardeal, sau de la cuvintele Keszelvo, Keszen, Kiszinel.

 

In locul unde astazi se asterne Chisinaul cu suburbiile sale erau asezate sase sate, fiecare din ele avind istoria lui, si anume Chisinaul propriu zis, Buiucanii, Vovintenii, Hrusca, care ocupa regiunea scoalei eparhiale si a cimitirului armenesc, inclusiv Malina Mica, Visternicenii si Muncesti.
in a II-a jumatate a secolului XVIII Chisinaul era deja un oras destul de mare, cu hala de piatra pentru negustori, cu vreo trei sute de case bune, cu citeva biserici, cu mai multe pravalii si cu beciuri pentru marfuri.
Numele lui deja figureaza pe unele harti rusesti si pe cele straine, cum este a lui F.G. Baws de la anul 1770 (Kischenau) si a lui F.L. Giisefeld de la anul 1787 (Kischniou). in afara de cele patru biserici existente atunci, in Chisinau, pe la sfirsitul veacului al XVIII-lea , erau si case mari boieresti, unele cu doua etaje, cum a fost casa familiei Donici si a stolnicului Dimitrie Riscanu.

Istoria nu ne-a pastrat nici un fel de date cu privire la numarul populatiei orasului; luind in seama insa numarul bisericilor, se poate lesne presupune, ca Chisinaul si ca populatie era destul de mare. Pe linga populatia bastinasa, care se ocupa de obicei cu agricultura, viticultura, cu cresterea vitelor si mai putin cu comertul, cum se ocupa razesii mahalalelor Chisinaului si astazi, in Chisinau gasim in calitate de negustori si Evrei si Armeni.
Pina la 16 mai 1812, cind prin pacea de la Bucuresti, Rusii se retrag din tarile rominesti, anexind partea rasariteana a Moldovei pina la Prut, centru politic si administrativ era Iasul. Noua provincie, Basarabia, intrata in cadrul unei noi vieti politice si culturale, a trebuit sa-si creeze un centru cu menirea de a da o noua orientare culturala si politica intregii provincii. Astfel, Chisinaul a fost ales de catre Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni si senatorul Krasno-Milasevici, ca capitala a Basarabiei.

Industria, care isi are inceputuri mai inainte in citeva tabacarii si velniti, tinde spre o dezvoltare mai mare, si pe la anul 1814 in Chisinau gasim pe linga vreo 22 de tabacarii, 5 fabrici de saftian, 18 de luminari, 4 de sapon si 4 vopsitorii.
Imediat dupa anexare, Chisinaul nu avea nici un fel de administratie comunala; politistul era totul pentru oras si pentru locuitorii lui. Abia la anul 1817 se constituie o primarie din cinci membri de catre nationalitatile mai numeroase din Chisinau in frunte cu un primar, „capitanul slujbei moldovenesti”, Anghel Nour.

La anul 1828 guvernul rus desfiinteaza autonomia provinciala, acordata Basarabiei la anul 1816, si Chisinaul intra in categoria oraselor „regionale”, cu administratie pur ruseasca. Cu venirea general-guvernatorului Feodorov in capul provinciei, in Chisinau se incepe o era de edilitate fecunda, care cu incetul schimba aspectul orasului. La anul 1834 se aproba noul plan al orasului, potrivit caruia se niveleaza cimpul din dosul mitropolei si se schiteaza proiectul strazilor din partea noua a Chisinaului. Se construieste monumentala catedrala a orasului, ceva mai tirziu clopotnita ei, se aranjeaza gradina din jurul catedralei, se ridica bisericile catolica si luterana si mai multe edificii publice.

 

In 1912 cetatenii Chisinaului puteau calatori in elegantele tramvaie electrice; felinarele cu lampi de seu se schimba in cele de petrol, care la rindul lor, pe la inceputul sec. XX, cu incetul sunt inlocuite cu lumina electrica; se construieste apeductul si se inmultesc cladirile publice si particulare.
Pe parcursul ultimilor ani orasul si-a schimbat considerabil imaginea, devinind pe buna dreptate un oras european cu bulevarde largi si luminoase, parcuri si scuaruri inundate de verdeata, edificii moderne situate in vecinatatea cladirilor cu elemente ale arhitecturii traditionale.