Mănăstirea Rupestră Ţipova

Mănăstirea Ţipova este una din cele mai vechi aşezări monahale de pe teritoriul Basarabiei. Situată la marginea satului Ţipova, ce se află la o distanţă de 15 km de la şoseaua Orhei-Rezina, săpată în stânca înaltă de pe malul Nistrului, ea reprezintă un punct de atracţie pentru o mulţime de turişti din ţară şi de peste hotare.

Scările de piatră coboară în zigzag într-o râpă adâncă. Poteci înguste, încărcate de taine şi vrajă, te poartă printre stânci ciudate, te scot pe neaşteptate pe maluri primejdioase de prăpastii. Ansamblul monastic Ţipova e un impresionant muzeu în aer liber. Pe piscul situat între râpa Blănăriţei şi Valea-Satului se păstrează ruinele unui orăşel mort, populat până la era noastră de triburi getice. Râuşorul Ţipova, coborând spre Nistru, formează numeroase cascade cu o înalţime de 10-16 metri.
Mănăstirea este alcatuită din trei complexe monastice. Primul complex, include biserica cu hramul Sfintei Cruci şi câteva chilii, este cel mai depărtat şi greu accesibil. Se presupune că a fost înfiinţat în secolele XI-XII. Al doilea complex include biserica Sfântul Nicolae, săpată în stâncă în secolele XIV-XV, iar al treilea complex — datează din secolele XVI-XVIII şi cuprinde 18 încăperi, care sunt unite prin treceri interioare.

Potrivit unei legende aici, în această mănăstire, şi-a sfârşit viaţa poetul mitologic grec Orfeu, iar mormântul lui se află într-o nişă de la poalele cascadei şi-l poţi recunoaşte după o lespede cu şapte găuri.
Se presupune că acest schit, ca şi toate peşterile săpate în malurile Nistrului, a slujit creştinilor ca refugiu, de frica tătarilor înca de prin secolul al Xlll-lea. După ce vremurile s-au liniştit, monahii au întemeiat schitul cu gospodăria de astăzi, îndeosebi după 1756, când pământul schitului a fost dăruit de către Radu Racoviţă. În 1776 schitul a fost reînnoit de monahul Vartolomeu, întemeietorul mănăstirii Saharna, care, găsindu-l părăsit, a reparat chiliile şi biserica.

Schitul a fost desfiinţat în 1842. Pământul este luat şi trecut mănăstirii Căpriana, iar schitul - alipit la mănăstirea Saharna. Din 1842 până în 1919 schitul Ţipova a fost administrat de mănăstirea Saharna. În 1919, sub conducerea arhimandritului mitrofor Şofronie Neaga, venit de la Saharna, schitul Ţipova devine independent.
În 1949 ansamblul monastic a fost închis şi deposedat de pământ. Călugării s-au refugiat la alte mănăstiri. Complexul monastic din deal a fost preluat de gospodăria agricolă din localitate. Biserica a fost transformată într-un depozit de tutun, iar schitul a fost jefuit şi distrus.

În 1990 o grupa de arheologi din Sankt-Petersburg, în urma unor săpături efectuate la schitul rupestru, au descoperit un schelet care datează de la sfârşitul secolului al XV-lea. Istoricii menţionează faptul că, Ştefan cel Mare şi Sfânt, de multe ori a vizitat aceste meleaguri, în timpul campaniilor sale împotriva tătarilor. O legendă afirmă că marele domnitor s-a cununat în această mănăstire cu una dintre soţiile sale, Maria Moşanca, care după moarte a fost îngropată în acest loc sfânt.