Mănăstirea Curchi

Mănăstirea Curchi, având hramul "Naşterea Maicii Domnului", este unul dintre cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldoveneşti, cu un trecut cultural şi religios de două secole şi jumătate. Mănăstirea este situată la poalele pădurii ce poartă denumirea de "Codru", în partea dreaptă a văii Vatici, la 12 km de oraşul Orhei şi la 55 km de Chişinău.

Cronologic, istoria mănăstirii începe în 1773-1775, ajungând la mijlocul sec. XIX drept una din cele mai bogate, mai frumoase şi mai mari mănăstiri din Moldova. Mănăstirea a avut şase biserici: biserica de lemn "Sf. Dumitru", ridicată în 1775 de monahul Ioan Curchi şi demolată după 1820; biserica de piatră "Naşterea Maicii Domnului", ctitorită în 1810 şi demolată prin anii '60 ai sec. XIX; biserica de iarnă "Sf. Dumitru", zidită în 1844; biserica de vară "Naşterea Maicii Domnului", ridicată în 1872, considerată clădirea de căpetenie a mănăstirii, redeschisă şi sfinţită la 21 septembrie 1993; biserica cimitirului, cu hramul "Toţi Sfinţii", biserica de iarnă "Sf. Nicolae", ridicată în anii 1936-1939.

Biserica principală a mănăstirii, catedrala cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", a fost construită între 1862-1872, după un proiect al arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli. Executată în stil baroc, este cea mai înaltă catedrală din Moldova - cupola de mijloc având 57 m, geamănă cu Soborul "Sf. Andrei cel întâi Chemat" de la Kiev. În timpul celui de-al doilea război mondial a avut loc un incendiu, care s-a soldat cu arderea completă a picturii dinăuntru şi a catapetesmei poleite cu aur. După un puternic bombardament, din cele patru clopotniţe ale catedralei s-au mai păstrat doar două. Pictura catedralei a fost efectuată în anul 1943.

Anii grei ai încercărilor fac ca în 1944 circa 40 monahi din peste 100, se refugiază în România, la mănăstirile Cernica şi Căldăruşani. Însă în 1958 puterea sovietică a izgonit şi călugării rămaşi, a distrus numeroase icoane, a ars literatura religioasă şi artistică de circa 4 mii de volume. Bisericile de pe teritoriul mănăstirii, au fost transformate în depozite, sau încăperi auxiliare cu o altă menire decât cea creştină. În perioada sovietică mănăstirea a fost transformată în spital de psihiatrie.
Ruinată şi aproape distrusă arăta Mănăstirea la 27 august 1999, când conducerea ei a fost încredinţată părintelui Arhimandrit Siluan Şalaru, actualul stareţ al Mănăstirii Curchi şi Exarh al Mănăstirilor din Moldova. În acel moment, în biserica "Tuturor Sfinţilor", din cimitirul mănăstirii, era amenajată o morgă, de pe timpul când aici se afla spitalul psihiatric, iar în interiorul bisericii încă mai erau cadavre umane.

Mănăstirea reprezintă nu numai un important centru spiritual, dar şi un loc de atracţie turistica. Aici cresc şi până astăzi stejari seculari, a căror vârstă este estimată la 200-350 de ani. De asemenea, în ograda Mănăstirii şi în teritoriul adiacent a fost amenajat un parc dendrologic de orară frumuseţe. Astfel, în Mănăstire au fost sădiţi arbori şi arbuşti, unii de specii rare, care frumos se îmbină cu ahitectura sfintului lăcaş. Aşezarea mănăstirii Curchi e de o frumuseţe rară, datorită livezilor şi pădurii ce o înconjoară, dîndu-i tonul verde, din care apar bisericile şi clădirele albe ca nişte puncte strălucitoare, atrăgând privirile tuturor trecătorilor şi vizitatorilor care rămân fermecaţi de frumuseţea locului, a cărui imagine se întipăreşte adânc în sufletul lor.