Drumul Mănăstirilor

Altarele sfinte au fost lăcaşurile unde, din cele mai vechi timpuri, s-au scris cronicile existenţei noastre. Bisericile moldoveneşti erau cioplite în stâncile abrupte ale râurilor încă din perioada medievală, apoi au fost înălţate din lemn în zona codrilor sau durate din zid de piatră, servind localnicilor fie ca refugiu pentru clipe de reculegere, fie drept adevărate fortăreţe, menite să-i acopere de duşmani.
O serie de biserici rupestre există în complexele monahale săpate în malurile stâncoase ale râurilor Nistru şi Răut. Potrivit unor date, ele au exisistat aici încă din perioada precedentă secolului al XII-lea, sub formă de schituri răzleţe sau de adevărate oraşe monahale, cioplite în piatră.

La Orheiul Vechi funcţionează un asemenea lăcaş, în preajma a peste 100 de chilii scobite şi ele în stâncă.  Biserica rupestră are aproximativ 6 metri lungime şi 4,5 metri lăţime. Printre monahii ce s-au nevoit aici, inscripţiile de pe stânci menţionează pe ieromonahii Teofil şi Varlaam şi Poenachie de la Cotelnici.

Ţîpova este considerat cel mai mare complex ortodox-rupestru din Moldova şi, totodată, din sud-estul Europei. Mănăstirea este săpată în stânca de pe malul drept al Nistrului. Pe piscul situat între râpa Blănăriţei şi Valea-Satului se păstrează ruinele unui orăşel mort, populat până la era noastră de triburi getice.  Potrivit unei legende aici, în această mănăstire, şi-a sfârşit viaţa poetul mitologic grec Orfeu, iar mormântul lui se află într-o nişă de la poalele cascadei şi-l poti recunoaşte după o lespede cu şapte găuri. Istoricii menţionează faptul că Şefan cel Mare şi Sfânt de multe ori a vizitat aceste meleaguri, în timpul campaniilor sale împotriva tătarilor. O legendă afirma că marele domnitor s-a cununat în această mănăstire cu una din soţiile sale, care după moarte a fost îngropată în acest loc sfânt.

În defileul Saharnei găsim o biserică medievală în stil tipic rupestru, în care se ţin slujbe până în prezent. Ansamblul monastic este compus din două mănăstiri: una rupestră, Bunavestire, şi alta terestră, Sfânta Treime. Din relicvele, pe care le deţine mănăstirea Saharna, în prezent menţionăm moaştele Preacuviosului Egumen Macarie Tincu, iscusit duhovnic al sec. XX şi înflăcărat apărător al Ortodoxiei, precum şi icoana cu chipul Fericitei Matrona de la Moscova, în care se mai păstrează şi mici părticele din moaştele mai multor sfinţi. Nu departe de mănăstire, paralel cu cărarea, care duce spre mănăstirea rupestră, puteţi găsi izvorul cu apă tămăduitoare. Apa "Izvorului Minunilor" de azi, în mod miraculos ajută multor oameni, vindecând boli sufleteşti şi trupeşti. Din această cauză lângă izvor a fost construit un bazin special pentru scăldat.

Unica biserică rupestră, care nu s-a închis nici în perioada sovietică, se găseşte în componenţa mănăstirii Japca. Mănăstirea Japca se conduce după pravile şi rânduieli ruseşti. Aici nu se mănâncă carne, se citeşte Psaltirea. Turiştii, care vizitează această mănăstire, sunt impresionaţi de conservatismul ce domneşte aici - nu dispun de energie electrică şi o socot necurată, vizitatorii străini sunt primiţi cu răceala şi bănuială.

Mănăstirea Căpriana este un lăcaş pe vremea Muşatinilor, a avut statut de Mănăstire domnească (1429), bucurându-se de grija şi atenţia sporită a domnitorilor Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Alexandru Lăpuşneanu; a fost reşedinţa de vară a Mitropolitului Moldovei. Fiind închisă şi pângărită  în perioada sovietică, Mănăstirea a fost prima care s-a redeschis, în 1989, şi în scurt timp devine unul din simbolurile Renaşterii Naţionale. Mănăstirea este deschisă pentru vizitare în fiecare zi. Din obiectivele de interes turistic din această zonă mai pot fi vizitate rezervaţia peisagistică „Căpriana - Scoreni”, Stejarul lui Ştefan cel Mare şi cea mai veche rezervaţie din Moldova – „Codrii”.

Ansamblul monastic de la Curchi a fost atesta documentar la 1765. Curtea și construcțiile mănăstirești sunt amplasate pe două terase, înconjurate de ziduri din piatră cu turnuri la colțuri. Mănăstirea este o adevărată perlă, conferind liniște și pace sufletească, ea se înscrie în lista patrimoniului național de valoare turistică majoră. Cu regret, în perioada anilor 1959-1995 manastirea a fost transformată în ospiciu. Și astăzi mănăstirea mai este în reconstrucție, deși tot mai mulți pelerini și turiști iau calea spre acest locaș sfînt, căci așezămîntul monastic Curchi reprezintă un adevărat poem al credinței, blagoslovit de bunul Dumnezeu.