Valurile lui Traian

Valurile lui Traian sunt o prelungire a “fortificaţiilor lui Adrian” şi au fost atestate documentar la 13 martie 1489. Conform tradiţiei, Valurile lui Traian sunt vestigiile construcţiilor defensive din epoca împăratului Traian sau, linia de demarcare dintre romani şi aşa-numita „Barbaricum” (lumea „barbară”, neromană).

Aceste valuri reprezintă cel mai mare şi cel mai vechi muzeu al Republicii Moldova.

Fortificaţia este situată în partea de sud a Moldovei şi cuprinde “Valul de Sus” şi “Valul de Jos”.

Valul „de Sus” (sau Zidul lui Greuthungi) – reprezintă o fortificaţie din secolul IV. A fost înălţat la hotarul dintre două triburi localnice rivale. Traversează întreaga câmpie a Republicii Moldova de la râul Prut până la Nistru, pe lângă satele Troian, Ialpugeni, Caracui, Sărăţica Nouă (raionul Leova), Pervomaisk, Grădişte, Coştangalia, Satu-Nou (raionul Cimişlia), Ciufleşti, Baimaclia, Sălcuţa, Marianovca-de-Sus, Zaim, oraşul Căuşeni, Chircăieşti (raionul Căuşeni), satele Copanca şi Chiţcani. Are o lungime de aproximativ 138 km, înălţimea sa iniţială varia între 3-4 m, lăţimea între 10-15 m, fiind secundat de un şanţ săpat spre nord, adânc de 2-3 m. În prezent Valul are o înălţime de 0,5 m.

Valul „de Jos” – a fost înălţat de către romani în secolul III. Construcția “Valului de Jos”este atribuită regelui got Athanaric. Înălţimea la etapa actuală nu depăşeşte 1,5-3 m. Se întinde pe 126 km de la localitatea Vadul lui Isaac, raionul Cahul, către est în Buceag, oprindu-se la Limanul Sasic (Conduc) în Tatarbunar, Ucraina.